Poftiţi la masă… în imponderabilitate!

IMPONDERABILITATE- stare a corpurilor asupra cărora nu acţionează forţe gravitaţionale.De exemplu, în navele cosmice, care se rotesc în jurul Pământului, greutăţile corpurilor sunt anihilate de forţele centrifuge.

Viaţa în cabina unei astfel de nave nu e uşoară. Obiectele care în mod obişnuit se supun forţei gravitaţionale, aici devin de necontrolat. Şi în aceste condiţii , cosmonauţii nu mănâncă? Ba da!Ei  şi-au pierdut greutatea, dar nu şi pofta de mâncare , aşa că, poftiţi, va rog, la masă în imponderabilitate!

Bucătarul de azi se gândeşte să vă ofere o supă. Prepararea ei pe Pământ este cel mai simplu lucru posibil, dar aici…

Îşi pregăteşte o oală, scoate dopul sticlei în care se află apa şi încearcă să o toarne în vas. Apa nu-l ascultă. Răstoarnă sticla, şi nimic. Pe Pământ, oala ar fi fost plină până acum, iar aici, nu a ajuns în ea nici măcar o picătură . Deci, apa curge “în jos” pe Pământ, pentru că are greutate.

Văzând că apa nu curge, omul nostru loveşte  cu palma fundul sticlei şi mare-i este  mirarea,când la gura acesteia  apare  un balon de  apă cât un pumn ( figura 1). Ce picătură mare!

figura 1

Datorită gravitaţie, lichidele curg în şuviţe şi iau forma vasului în care sunt puse. În lipsa ei, lichidul aflat  numai sub acţiunea forţelor dintre  moleculele sale , ia forma unei sfere  mari. Sferele ajung în oală, pe pereţii interiori, pe cei  exteriori, ca în final vasul să fie acoperit de un strat gros de apă. ( Pe Pământ , după umplerea oalei, apa ar fi curs spre baza acesteia, nu s-ar fi menţinut deasupra, evident datorită gravitaţiei).

Cum să fierbi apa în aceste condiţii?

Din cauza forţelor de adeziune ( forţe ce se manifestă între un lichid şi un solid cu care intră în contact), pereţii vasului se udă.În imponderabilitate , lipsa greutăţii   face ca aceste forţe să fie şi mai mari. Şi totuşi, cum poţi avea apă în oală şi nu în afara ei?  Lichidul nu udă corpurile  acoperite cu grăsime, deci soluţia  este ca vasul să fie uns pe exterior.  Zis şi făcut. Omul nostru  se puse pe uns oala.

Pentru fierbere este nevoie de o sursă de căldură, un aragaz, ( o maşină cu gaz). Dar nici aici nu e mai uşor. Dacă pe Pămnât flacăra arde fără probleme, aici, după o jumătate de minut se stinge. De ce oare?

Prin arderea gazului, se obţin dioxid de carbon şi vapori de  apă, care nu ard. Acest amestec de gaze fiind cald , se dilată , îi creşte  volumul, îi scade densitatea şi fiind mai uşor  decât aerul din jur, se ridică, părăsind flacăra. Locul lui îl ia  o cantitate de aer proaspăt, care conţinând oxigen, întreţine arderea.  În imponderabilitate, gazele de ardere rămân în jurul flăcării, împiedicând  accesul aerului şi astfel focul se stinge.

Concluzia este : dacă pe Pământ nu ar exista gravitaţie, nu ar fi incedii şi nici pompieri.

Dar să ne întoarcem la bucătarul nostru. Ce ar trebui  să facă pentru a menţine flacăra aprinsă? Să sufle  spre ea, asigurându-i astfel aer pentru a arde. Şi sulfa, şi tot sulfă, şi timpul trece şi apa tot  nu fierbe. Care este explicaţia?  Pe Pământ ,apa se încălzeşte  datorită amestecării straturilor sale. Stratul de jos , prin încălzire îşi măreşte volumul, îi scade densitatea şi fiind mai uşor ,se ridică la suprafaţă, locul lui fiind luat de un alt strat., mai rece. Acest lucru nu e posibil în imponderabilitate, de aceea trebuie ca apa să fie permanent amestecată.

O altă problemă a bucătarului nostru o constituie zarzavatul  gata taiat,   care  începe să plutească în toate direcţiile,  atunci  când   scutură punga în care se află.

Prepararea fripturii, un alt lucru greu de realizat. Carnea trebuie  ţinută înfiptă în furculiţă, ca vaporii de ulei să nu o împingă afară din vas. Am putea spune în sus, dacă am fi pe Pământ, dar în imponderabilitate nu există “în jos” şi” în sus”.

Să presupunem că bucătarul nostru  ar fi reuşit să gătească ce şi-a propus,  acum cum aşezăm masa?  Scaune, canapele, bănci, mese sunt inutile acolo unde nu există greutate. Aşa cum plutesc oamenii, plutesc şi obiectele, care nu fac altceva decât să încurce

(figura 2).

figura 2

Supa  poate fi mâncată cu lingura? Nicidecum.  Umezeşte întreaga ligură, până la degete şi  atârnă de ea ca un văl.

În concluzie, imponderabilitatea  este o scuză perfectă pentru bucătarii rataţi şi un mediu ideal pentru o ieşi învingător în lupta cu kilogramele.

Bine, atunci cei care trebuie sa traiasca o vreme în aceste condiţii , nu mănâncă?

Iniţial s-a crezut că oamenii nu vor putea să reţină mâncarea în stare de imponderabilitate.Experimentele făcute în 1961 au infirmat această ipoteză. Primele feluri de mâncare spaţială erau neplăcute la gust,  substanţe semilichide , îmbuteliate în tuburi ca cele de pastă de dinţi. Mai existau cuburi de mâncare deshidratată, care  se rehidratau în contact cu saliva.

Mai tarziu s-a trecut la mâncare gătită îngheţată rapid, sigilată în vid (figura 3).

Astronauţii din cadrul programului Apollo au fost primii care au utilizat ustensile pentru mâncare ,” castroane- lingură”, containere de plastic cu mâncare deshidratată. Injectau castronul cu apă, deschideau fermuarul şi mâncau cu lingura.

figura 3

Dar cel mai în măsură să ne spună cum se mănâncă în imponderabilitate este Dumitru Prunariu (figura 4) , singurul român ajuns în cosmos ( 14 mai 1981).

figura 4

“Chiar şi a­tunci, în anii ’80, pe timpul nostru deci, alimentaţia cosmo­nau­ţilor era destul de variată. Nici pomeneală de pastile su­per­concentrate. Fie tuburi metalice cu hrană lichidă sau păstoasă, pachete de plastic cu hrana deshidratată care se putea rehidrata în cosmos, şi cutii de conserve cu tot felul de preparate. Aveam tuburi cu supe, cu cafea, cu pastă de branză, cu lapte condensat. Totul era făcut să poată fi consumat în condiţii de imponderabilitate şi să nu rezulte firimituri. Tuburile şi conservele cu hrană le puteam încălzi într-un cuptoraş electric, iar în hrana deshidratată introduceam apă fierbinte şi o consumam în final caldă, ca proaspăt preparată, cu gustul şi aro­mele hranei proaspete.

Erau meniuri obiş­nuite: ciorbe, felul unu şi doi, care con­ţineau chiar şi car­ne, plus un desert, la alegere. Bine­în­­­ţeles că nu aveam nevoie de ta­câmuri, pentru că sta­rea de imponderabilitate le face imposibil de întrebu­in­ţat. În locul lor există nişte tuburi speciale care se ata­şea­ză la capătul «dispozitivului» alimentar. După mon­tarea acestuia, mâncarea este practic suptă prin el. Apa este şi ea «preambalată»”.

Chris Hadfield este, probabil, unul din cei mai iubiţi rezidenţi ai Staţiei Spaţiale Internaţionale. Astronautul canadian postează periodic pe conturile sale de Facebook sau Twitter filmări sau fotografii realizate la bordul navei. De curând, a realizat un material video prin care explică privitorilor cum se unge tortilla cu miere şi unt de arahide, atunci când gravitaţia lipseşte  şi de ce pâinea este interzisă (figura 5).

“În primii ani de explorare a spaţiului mâncarea era sub formă de pastă, acum, însă, ne permitem să mâncăm aproape tot ce se poate mânca pe Pământ. Cu mici excepţii, totuşi: nu ne putem face sandwich-uri folosindu-ne de felii de pâine. Pâinea este interzisă aici dintr-un simplu motiv, firimiturile plutesc sau ajung în micile orificii ale aparaturii de bord”, a explicat Chris Hadfield, potrivit DailyMail.

figura 5

Alimentele au un gust diferit în spaţiu, din cauza lipsei  gravitaţiei, ce provoacă blocarea sinusurilor.

Astronauţii nu consumă băuturi carbogazoase în spaţiu pentru ca  lipsa  gravitaţie împedica  separarea lichidului şi gazului în stomac, acesta provoacand  un tip de vărsături .

În concluzie, mesele festive pe care noi oamenii le aranjam cu atâta migală, savurarea mâncărurilor cu tacâmuri de diverse forme şi modele, statul pe scaune în jurul mesei, care este cel mai răspândit mod de comunicare şi  de socializare, sunt lucruri  pe care le datorăm  gravitaţiei. Aşa că, dacă vă e foame, poftiţi , vă rog,  la masă, la noi, pe Pământ!